Au trecut luni de zile de când ne mănâncă degetele să scriem despre cel mai recent film al francezului Luc Besson, cu Scarlett Johansson în rolul titular. Lucy se anunţă o revenire la formă a lui Besson, devenit celebru în anii '90, cu unele dintre cele mai puternice eroine din filmul de public francez. Suntem foarte curioşi dacă Johansson şi a ei Lucy se vor ridica la înălţimea Nikitei, a Mathildei, a Ioanei d'Arc şi mai ales a lui Leeloo, interpretată de Milla Jovovich în extrem de proaspătul Al cincilea element.[...]

Mea culpa, ultima parte a trilogiei alcătuite din filmele Pour elle şi À bout portant, ale regizorului Fred Cavayé, va avea premiera în România pe 25 iulie.

Povestea se derulează în jurul a doi poliţişti din Toulon, Simon şi Franck, care sărbătoresc sfârşitul unei misiuni. La întoarcerea spre casă se ciocnesc de o maşină. Rezultatul: două victime dintre care un copil. Franck iese nevătămat. Simon, care era la volan şi băuse, iese grav rănit. Va pierde totul. Familia. Slujba de poliţist. Şase ani mai târziu, divorţat de soţia lui Alice, Simon se chinuie să-şi îndeplinească rolul de tată faţă de fiul lui, Théo, care a împlinit deja 9 ani. Franck, tot poliţist, veghează de la distanţă asupra lui.

În timpul unei coride, micuţul Théo va fi, fără voia lui, martorul unei reglări de conturi mafiote. Foarte curând va fi supus unor ameninţări. Simon va face totul pentru a-şi proteja fiul şi a-i găsi pe urmăritori. Parteneriatul cu Franck se va reface în acelaşi timp. Dar aceasta va fi pentru ei ocazia de a reveni în zone întunecate din trecutul lor comun. Dacă primul film al trilogiei era mai degrabă axat pe emoţii, al doilea a fost mai orientat spre acţiunea pură.

Cu Mea Culpa, ultima parte a trilogiei, s-a realizat un mixaj al celorlalte două. „Voiam un film de acţiune, care merge direct la ţintă, însă cu o reală încărcătură emoţională, un film de urmărire diferit, cu personaje foarte elaborate. Dintr-o dată, mi s-a părut logic să-i reiau pe cei doi actori principali din cele două filme precedente. De altfel, Mea culpa, beneficiind de tot ceea ce învăţasem din cele două filme precedente pe care le-am realizat, îl vedeam ca pe idealul meu de cinema de acţiune, aşa cum îl concep eu. Un cinema în egală măsură ludic şi emoţionant”, a declarat regizorul Fred Cavayé.[...]

Prima parte a fost regizată de Klay Hall, iar cineastul, care trecuse printr-o frumoasă "Tinker Bell", ştia ce înseamnă şi cum să aducă cu delicateţe emoţia reală.

Continuarea de faţă are acelaşi scenarist, aşa că stilul primului film se păstrează. Toate personajele nostime şi îndrăgite în 1 sunt şi aici prezente. Şi, chiar dacă nu aveţi şansa (ca mine) să vă bucuraţi de vocile marilor actori , dublajul în română funcţionează bine, în mod deosebit la inflexiunile amuzante ale Elicei (Letiţia Vlădescu), fata de la aerobază care îi face ochi dulci vedetei Stropi. Prezenţa acestui personaj în film aduce câteva aluzii sexuale menite mai degrabă pentru urechile celor mari, ca să aibă toată lumea, toate vârstele câte un punct de interes.[...]

Efraim, cel mai mic din cei cinci frați cu nume biblice ai unei familii spaniole (ca în Șapte mirese pentru șapte frați), îi cere colegei sale de clasă Carla, în vârstă de 10 ani, să se căsătorească cu el atunci când amandoi vor împlini 18.

Cine ar fi crezut că opt ani mai târziu, exact în ziua nunții, Spania va juca în finala Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Efraim îi reunește pe toți în această zi de catarsis național în care întreaga țară este paralizată din cauza meciului.

Fiecare membru al familiei se va confrunta cu cel mai provocator joc al vieții lor trebuind să se accepte așa cum sunt.
[...]

La al patrulea film impreuna, regizorul Hans Petter Moland si actorul Stellan Skarsgard livreaza o comedie neagra care topeste pana si inima unui spectator impietrit in propriile-i asteptari. Desi citeaza din clasici (Tarantino, fratii Coen, Spielberg din "Duel pe autostrada" sau Kusturica), "Kraftidioten" e autonom si profund distractiv. [...]

Criticii nu o să se înghesuie prea mult să laude Sex Tape, dar noi începem cu o precizare: în ciuda multor rezerve legate de scenariul plin de exagerări şi neconcordanţe, faptul că am văzut filmul într-o sală de cinema plină de spectatori care au râs aproape încontinuu ne îndeamnă să recomandăm cu mare căldură aventura dezmăţată a lui Cameron Diaz şi Jason Segel. Este o comedie lipsită de orice pretenţii, dar în stare să „vibreze” pe gustul tuturor categoriilor de public (atenţie, rating „Nerecomandat sub 15 ani”). Iată mai jos de ce.[...]